Bucataria ardeleneasca
Gusturile româneşti de altădată
Anul 2020Format: A5 Nr. pagini: 418 Pret: 19 lei (+ taxe postale)
Prin intermediul Almanahului 2020, vă invităm la o călătorie imaginară pe meleaguri româneşti, în care vă propunem să redescoperim împreună gustul autentic al mâncărurilor tradiţionale. Chiar dacă la tot pasul ne ispitesc reţete cu fel de fel de ingrediente şi gusturi noi, mâncarea tradiţională este cea la care ne întoarcem mereu, cea care ne încălzeşte sufletele şi ne poartă într-o lume a amintirilor cu arome irezistibile ce veneau din bucătăria bunicii. Toate obiceiurile şi tradiţiile româneşti, rânduite în funcţie de anotimpuri, au şi obiceiuri culinare şi bucate specifice fiecărei sărbători în parte, pe care le-am moştenit de la strămoşi şi cu care ne-am obişnuit de-a lungul anilor. Aceste tradiţii culinare au fost influenţate în timp de ocupaţiile vechi, printre care agricultura, pomicultura şi creşterea animalelor, care au oferit alimentele de bază: carnea, lactatele şi produsele din lapte, cerealele, legumele şi fructele; dar şi de populaţiile cu care am convieţuit pe acelaşi teritoriu şi care ne-au indus cultura lor gastronomică. Mămăliga, alimentul de bază al ţăranilor, a devenit unul din simbolurile naţionale, chiar dacă istoria ei nu depăşeşte 400 de ani pe aceste meleaguri. Numită coleşă, mandră sau terci de mălai, fiartă mai moale sau mai tare după caz, a fost un înlocuitor al pâinii, un însoţitor al preparatelor de tip tocane, o mâncare de sine stătătoare sau chiar desert. Ciorba, borşul, zeama ori supa, aceste preparate lichide gătite cu legume, cu sau fără carne, limpezi sau drese cu gălbenuş, smântână, iaurt ori făină (rântaş), lăsate dulci sau acrite cu borş, bulion, aguridă, corcoduşe verzi, moare, oţet sau zeamă de lămâie, aromatizate cu verdeţuri, au fost nelipsite de pe masa românilor. Sarmalele au fost atât de îndrăgite încât au fost preparate tot anul, atât de sărbători cât şi în zile de post, cu ingrediente în funcţie de anotimp: în frunze de varză dulce sau murată, în frunze de ştevie, de viţă-de-vie ori hrean, cu umplutură de carne, urdă, ciuperci sau legume, cu orez, crupe (păsat de porumb) sau bob de grâu. Fierturile cu sos din carne de porc, pui, oaie, miel sau berbec, cu ceapă sau usturoi, cu sau fără legume, numite tochituri, tocane sau tocăniţe şi servite cu mămăligă au fost preparate atât în zile de sărbătoare cât şi de zi cu zi. Cred că nu există regiune în ţară care să nu aibă propria plăcintă din aluat dospit, de obicei sărat, dar şi dulce, cu umplutură de caş, brânzeturi sărate ori dulci, carne, verdeţuri, dar şi cartofi, dovleac, varză dulce ori murată. Sărbătorile româneşti au fost pline de tradiţii gastronomice: de Crăciun se sacrifica porcul, din care se prepara slănină, cârnaţi, caltaboşi, chişcă, jumări şi răcituri; de Paşte se sacrifica mielul, din care se prepara drob de miel, ciorbă, fripturi, stufat sau tocăniţă. In săptămânile premergătoare sărbătorilor se ţinea post în care carnea şi ingredientele de origine animală erau înlocuite cu ingeniozitate. Bucătăria românească, indiferent că este din Transilvania, Crişana, Banat, Maramureş, Bucovina, Moldova, Muntenia, Oltenia sau Dobrogea, fiecare în parte a contribuit cu specificul ei aparte, a reuşit de-a lungul timpului să-şi păstreze nealterată tradiţia culinară. Vă invităm să parcurgeţi împreună cu noi această călătorie în gastronomia românească şi să gustaţi bunătăţile tradiţionale care merită încercate!
Adela Sebeştean
Din continut
